ŢIGĂNAŞU, I.Ştefan

Născut în 5 decembrie 1925 în Năruja (d.19 iunie 1984), fiul lui Ion şi Simioana (născută Gogoncea) Ţigănaşu, Ştefan Ţigănaşu a urmat şcoala primară şi gimnazială în comuna natală şi a făcut stagiul militar la Jandarmi în perioada 1946-1948, în Bucureşti. În decembrie 1947 a fost prins în misiunea de pază a trenului cu care a plecat din ţară Regele Mihai I al României, în urma abdicării la tron. La întoarcerea la vatră, s-a angajat ca dactilograf la Administraţia Financiară a judeţului Putna -Percepţia Fiscală Rurală Năruja. Apoi a ocupat toate funcţiile pe linie ierarhică, devenind perceptor fiscal, contabil, economist, şef al serviciului Buget şi şef al Administraţiei Financiare a judeţului Vrancea. Membru al PCR începând cu 1948, a fost ales mai târziu, în perioada 1964 – 1984, secretar al organizaţiei de bază şi membru în Comitetul Politic Executiv al judeţului Vrancea. În perioada anilor ’56 – ’60 a activat în procesul de colectivizare, ocazie cu care a fost martor neimplicat la atrocităţile făcute de Securitate (Compania de Securitate care a deschi focul a fost comandată direct de Nicolae Ceauşescu), în comunele Vadu Roşca, Vulturu, Suraia din judeţul Vrancea.

 Ştefan Ţigănaşu (al patrulea din stânga) împreună cu colegii din generaţia 1956 de absolvenţi ai Şcolii de Reclamaţiuni şi Anchete din Bucureşti

Ştefan Ţigănaşu în uniformă de finanţist

 

 

Ştefan I.Ţigănaşu a militat în permanenţă pentru dezvoltarea în toate domeniile a Ţării Vrancei, activitatea sa fiind recunoscută de mocanii vrânceni de pe toate văile. În Năruja s-a implicat în realizarea unor sociale (podul peste râul Năruja, modernizarea drumului judeţean, reabilitarea şcolilor şi grădiniţei, susţinerea funcţionării spitalului şi înfiinţarea Dispensarului uman, noi clădiri de locuinţe etc.), edificii sau activităţi culturale (renovarea Căminului Cultural, construirea Teatrului de Vară, Poarta de intrare în localitate, promovarea Festivalului Folcloric Vrâncean etc.), susţinerea activităţii economice din zonă.

S-a căsătorit în 1950 cu Voica, unica fată a soţilor Gheorghe şi Simioana Lungu.