Evenimente

Click aici pentru a vedea filmul.

Click aici pentru a asculta Doina.

Faceti click aici pentru a viziona filmul.

In Vrancea, de sute de ani traditia spune ca ouale se inrosesc in ultimele trei zile din post, dar mai ales in Joia Mare. “Joimarita” este spaima fetelor care se grabesc sa toarca toata canepa si sa inroseasca toate ouale, ca sa nu le prinda aceasta zi cu treburile neispravite. La Naruja, oamenii pastreaza cu sfintenie obiceiul ca in Joia Mare a Pastelui sa inroseasca ouale. Traditia spune ca toate culorile trebuie sa fie naturale, preparate din flori, frunze, din fructe si coji de copaci si chiar din lemn de diferite esente. 

Galbenul se obtine din alior cules in luna mai, din frunze de agud si zarzar, fiecare dand o alta nuanta de galben. Din flori de viorele se prepara albastrul, iar verdele din rachitica, frunze de nuc, coaja de mar dulce, mugur de mar paduret, ruja.

Pentru rosu se folosesc frunze si flori de mar, flori de sovarv, frunze de corn si cimbrisor, coaja de maces si arin negru. In materia colorata se pune otet apoi, ouale bine spalate, se lasa cel putin o ora, dupa care se scot, se usuca bine si se pun in ,,rosala”. Ouale sunt incondeiate de codanele care se strang, dis de dimineata, la casa uneia dintre ele. Cea mai tanara pleaca dupa apa, la fantana, ferindu-se sa fie vazuta de ochii iscoditori ai vecinilor. In apa data in clocot, in care s-a turnat culoarea, sunt lasate sa cada ouale, unul dupa altul.

“Primul ou colorat, de proba, este dat copiilor. In casa este adusa o brazda de pamant verde, in jurul careia copiii danseaza, in timp ce mananca oul. Gaoacea se umple cu aluat din faina de grau si se aseaza la grinda, sa fie noroc in casa.Ouale colorate sunt asezate in cosulete, pregatite pentru a fi binecuvantate de preot in prima zi de Paste. Intorsi de la biserica, toti membrii familiei se clatesc pe fata cu apa in care a fost lasat sa cada un ban de argint si un ou rosu. Semnificatia: sa fie toti sanatosi si rosii in obraji, curati si iertati de pacat ca argintul”, spune scriitoarea Janine Vadislav.

Batranele satului spun ca de la oul incondeiat totul se foloseste. Nici cojile nu se arunca, acestea fiind bune de multe leacuri. Cu ele se fac descantece pentru dureri de dinti, de urechi, de gat, de ,,besica cea rea”, de roseata, de friguri, de muscatura de sarpe.

Faceti click aici pentru a viziona filmul realizat la Biblioteca Publică Năruja.

Pentru credincioșii din Parohia Năruja a fost prilej suplimentar de mare bucurie în aceste zile, deoarece au putut confecționa tradiționalele cruci de gheață din curtea sfintelor biserici.

La Sf. Biserică din satul Podul Nărujei cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena enoriași pricepuți au confecționat adevărate opere de artă. Preotul Bratie Horațiu-Petre și-a dorit tare mult ca și în acest an Sfânta Slujbă de Bobotează să fie oficiată pe masa de gheață, așa că a apelat la oameni inimoși care l-au ajutat să-și îndeplinească această dorință.

Chilian Gicu (adevărat maestru!), ajutat de Murgu Culiță, Coroiu Teodor, Hornea Ionel, Țigănașu Ionuț, Hurjui Nistor, Lupu Ionel, Dudu Maricel și Dănilă Vasile au trudit să aducă gheața și să o modeleze în așa fel încât credincioșii să aibă o surpriză plăcută mâine când vor veni la rugăciune.

Nici la biserica parohială Sf. Cuvioasa Parascheva din centrul satului, unde păstorește preotul Bratie Vasile, creștinii n-au stat degeaba în ziua de Ajun a Bobotezei. Și aici au fost confecționate cruci de gheață, sfeșnice și, bineînțeles, masa de gheață. Plăcile de gheață au fost aduse de Hornea Ionel, Hornea Ionuț și Țigănașu Ionuț. De confecționarea crucilor s-a ocupat Rebega Nelu, Bușilă Tudorel, Coroiu M. Ionică, Dobre Ionel și Stoian Daniel.

Enoriașii din Năruja au mers cu mare drag la Sfânta Slujbă de sfințire a Agheasmei celei Mari și s-au rugat și pentru înaintașii din Năruja care confecționau cruci din gheață fără drujbă sau alte utilaje moderne care ușurează mult truda în aceste timpuri: Năstase Șerban, Lazăr Rebega,Vasile Rebega, Răuță Ion, Malacu Toader, Saulea Toader, și mulți alții. Moș Costică Jecheanu, printre puținii care mai trăiesc și azi, ne povestea că aduceau cu căruțele gheața și o modelau cu fierăstraie de mână.

La inceputul secolului trecut, obstenii din Vrancea au venit in contact cu societatile forestiere straine. In schimbul exploatarii padurilor, societatile promiteau localnicilor imbunatatirea situatiei lor materiale.
Acum un secol, strainii erau abonati la exploatarea aurului verde al Romaniei, iar Muntii Vrancei au fost printre cei mai ravniti. Mari afaceristi straini, in general germani, au vazut de potential au padurile din tara noastra si au pregatit strategii complexe pentru a ajunge sa exploateze cat mai eficient masa lemnoasa.
Mai multe societati forestiere au investit pentru a transporta lemnul pe calea ferata, pe sine cu ecartament ingust.
Timp de mai bine de doua decenii, lemnul a fost transportat in afara tarii cu ajutorul cailor ferate construite atunci.

Citeste articolul intreg aici.